Fara acel background, intr-adevar, nu ar fi iesit atat de bine in evidenta personajele, asa cum fara ele cartea nu ar fi fost ce a ajuns astazi. Tomas, un chirurg renumit, intelectual Praghez, un afemeiat (dar apartinind acelei tipologii care nu amesteca iubirea cu sexul, considerand ca daca intretine relatii cu alte femei nu tradeaza iubirea uneia singure), o cunoaste pe Tereza, o fata a celor 6 coincidente pe care o ia de sotie. Spun fata celor 6 coincidente deoarece o serie de 6 intamplari a facut ca Tomas sa o cunoasca si ea sa ajunga la el precum copilul din cosul de nuiele de pe rau. Cumva povestea lor se incadreaza in greutatea vietii, opusul usuratatii (a carei protagonista o putem considera pe Sabina, una din amantele lui Tomas, o artista excentrica) fiintei. E complicat de povestit. Daca as povesti cartea sau as incerca sa-i analizez din orice punct de vedere trasaturile as face un terci. Nu ma simt in masura si nici indreptatita sa comentez aceasta carte. Pot spune doar ca mi-a placut nespus de mult si ca a devenit una din favoritele mele. M-am regasit, pe rand, in multe din personajele cartii, dar cel mai mult in fiinta lui Franz, intelectualul de la Geneva care mereu a vazut de departe dramele si si-a dorit sa militeze pentru una. Pentru a atrage atentia celor pe care ii iubeste? Pentru a simti ca a facut ceva important in viata? Pentru a face pe altii sa fie mandru de el? Pentru a iesi din sfera kitsch-ului? Cine stie? A, era sa uit. Romanul ofera o viziune extraordinara asupra kitschului. Din punct de vedere istoric, etimologic etc., kitschul isi schimba semnificatia. Ce intelegem noi azi prin acest termen, ce vedem e nimica toata. Cititi cartea! E singurul indemn pe care-l pot aduce, va spun ca merita.
luni, 1 octombrie 2018
Insuportabila usuratate a fiintei – Milan Kundera
Titlu: Insuportabila usuratate a fiintei Autor: Milan Kundera Editura Humanitas, 2007 Spre vanzare la libraria online Libris, unde acum gasiti si carti in engleza. As fi vrut sa copiez cateva pasaje din carte, unele care mi-au placut atat de mult incat aproape am impietrit citindu-le, dar stiu ca de cele mai multe ori nu le citeste nimeni. Si-ar fi fost atat de multe… Simt cum as exploda de cuvinte, as vrea sa descriu in mii de chipuri senzatiile si ideile provenite din lectura cartii. Dar nu pot! Ma blochez. E prima mea intalnire cu Milan Kundera desi mi-o doram de multa vreme. Se pare ca acum a fost timpul… Despre Kundera se stie ca este un scriitor ceh, nascut la Brno, refugiat in Franta. Nu mi-as fi imaginat vreodata ca amalgamul de politica, iubire, filosofie, trairi, introspectii, analize ma va face sa-mi doresc a citi din nou cartea intr-un viitor apropiat. Nu e o lectura exagerata, nu mi s-a parut ca o piatra de moara, dar are nevoie de timp si de deschiderea mintii pentru a sedimenta. Carte prezinta dramele intelectualilor anilor 60, din Praga sau chiar de peste hotare. Unii care traiesc in comunism, altii care sunt doar curiosi la adresa lui, oameni care vor admira de departe pe cei ce au decis sa ramana inchisi intr-un regim care ii limiteaza, ii subjuga, le anihileaza statutul. Actiunea incepe cu Primavara Pragheza, odata cu invazia rusilor si implementarea primelor restrictii comuniste. Tereza isi amintea de primele zile ale invaziei. In toate orasele oamenii dadeau jos tablitele cu denumirea strazilor, iar pe sosele inlaturau panourile indicatoare, pe care erau inscrise numele localitatilor. Intr-o singura noapte Cehia devenise o tara fara nume. Timp de sapte zile, armata rusa ratacise pe soselele Cehiei, fara sa stie unde se afla. Dar departe a fi cartea o scriere politica. Regimul politic a fost cumva un background al dramei umane, un soi de completare a unei analize asupra firii omenesti. Fara acel background, intr-adevar, nu ar fi iesit atat de bine in evidenta personajele, asa cum fara ele cartea nu ar fi fost ce a ajuns astazi. Tomas, un chirurg renumit, intelectual Praghez, un afemeiat (dar apartinind acelei tipologii care nu amesteca iubirea cu sexul, considerand ca daca intretine relatii cu alte femei nu tradeaza iubirea uneia singure), o cunoaste pe Tereza, o fata a celor 6 coincidente pe care o ia de sotie. Spun fata celor 6 coincidente deoarece o serie de 6 intamplari a facut ca Tomas sa o cunoasca si ea sa ajunga la el precum copilul din cosul de nuiele de pe rau. Cumva povestea lor se incadreaza in greutatea vietii, opusul usuratatii (a carei protagonista o putem considera pe Sabina, una din amantele lui Tomas, o artista excentrica) fiintei. E complicat de povestit. Daca as povesti cartea sau as incerca sa-i analizez din orice punct de vedere trasaturile as face un terci. Nu ma simt in masura si nici indreptatita sa comentez aceasta carte. Pot spune doar ca mi-a placut nespus de mult si ca a devenit una din favoritele mele. M-am regasit, pe rand, in multe din personajele cartii, dar cel mai mult in fiinta lui Franz, intelectualul de la Geneva care mereu a vazut de departe dramele si si-a dorit sa militeze pentru una. Pentru a atrage atentia celor pe care ii iubeste? Pentru a simti ca a facut ceva important in viata? Pentru a face pe altii sa fie mandru de el? Pentru a iesi din sfera kitsch-ului? Cine stie? A, era sa uit. Romanul ofera o viziune extraordinara asupra kitschului. Din punct de vedere istoric, etimologic etc., kitschul isi schimba semnificatia. Ce intelegem noi azi prin acest termen, ce vedem e nimica toata. Cititi cartea! E singurul indemn pe care-l pot aduce, va spun ca merita.
Fara acel background, intr-adevar, nu ar fi iesit atat de bine in evidenta personajele, asa cum fara ele cartea nu ar fi fost ce a ajuns astazi. Tomas, un chirurg renumit, intelectual Praghez, un afemeiat (dar apartinind acelei tipologii care nu amesteca iubirea cu sexul, considerand ca daca intretine relatii cu alte femei nu tradeaza iubirea uneia singure), o cunoaste pe Tereza, o fata a celor 6 coincidente pe care o ia de sotie. Spun fata celor 6 coincidente deoarece o serie de 6 intamplari a facut ca Tomas sa o cunoasca si ea sa ajunga la el precum copilul din cosul de nuiele de pe rau. Cumva povestea lor se incadreaza in greutatea vietii, opusul usuratatii (a carei protagonista o putem considera pe Sabina, una din amantele lui Tomas, o artista excentrica) fiintei. E complicat de povestit. Daca as povesti cartea sau as incerca sa-i analizez din orice punct de vedere trasaturile as face un terci. Nu ma simt in masura si nici indreptatita sa comentez aceasta carte. Pot spune doar ca mi-a placut nespus de mult si ca a devenit una din favoritele mele. M-am regasit, pe rand, in multe din personajele cartii, dar cel mai mult in fiinta lui Franz, intelectualul de la Geneva care mereu a vazut de departe dramele si si-a dorit sa militeze pentru una. Pentru a atrage atentia celor pe care ii iubeste? Pentru a simti ca a facut ceva important in viata? Pentru a face pe altii sa fie mandru de el? Pentru a iesi din sfera kitsch-ului? Cine stie? A, era sa uit. Romanul ofera o viziune extraordinara asupra kitschului. Din punct de vedere istoric, etimologic etc., kitschul isi schimba semnificatia. Ce intelegem noi azi prin acest termen, ce vedem e nimica toata. Cititi cartea! E singurul indemn pe care-l pot aduce, va spun ca merita.