Un negru din tribul Zom Gwtfl Olrofl + o româncă dornică de trăit pe spinarea unui negru din tribul Zom Gwtfl Olrofl = Ferdi. Destul de mulatru de felul lui, Ferdi a fost deseori ţinta unor glume seci cu ţigani. Fiind o aşchie nereuşită de om, Ferdi se făcea întotdeauna remarcat prin tupeul său de vânător cu care a fost înzestrat de la tatăl Naturul. Coleric şi exhibiţionist, nu-şi punea niciodată problema că face glume deplasate sau că enervează celelalte persoane doar prin simpla prezenţă. Dar să trecem la cele două momente, care, după părerea mea îl descriu cel mai bine.
Moment 1
Ferdi e din Bucureşti. Tot venind la ţară, la bunica lui, şi-a făcut destul de multe cunoştinţe acolo [nu neapărat prieteni]. Holtei fiind, a început perioada de încurare. Şi-a tras, într-un final, o gagică - o anume Mihaela. Din Giurgiu. Destul de clar faptul că se vedeau foarte rar. Mihaela a fost automat acceptată în grupul lui de cunoştinţe cu care îşi pierdea mai tot timpul liber. În acest grup, un oarecare Cătălin învăţa la un liceu situat destul de aproape de liceul în care învăţa Mihaela. Îndeajuns de aproape cât cei doi - Cătălin şi Mihaela - să-şi poată petrece 10 minute din pauza de 15 împreună. Îndeajuns de aproape cât Cătălin să o poată aştepta pe Mihaela seara, când aceasta ieşea de la ore, şi să o conducă acasă. Eventual să se mai oprească şi la un suc. Cred că se subînţelege continuarea: 5 zile pe săptămână, Mihaela era cu Cătălin, 2 zile - cu Ferdi.
Desigur, într-un oraş mic e inevitabil să nu te întâlneşti cu cel puţin două persoane cunoscute într-o oră. Indiferent unde te-ai duce. Drept urmare, cei doi au fost văzuţi împreună de către diverşi indivizi şi, într-un final, i-a fost adusă la cunoştinţă şi lui Ferdi vestea cea mare. A urmat un week-end cu o seară de sâmbătă cel puţin hilară. Pentru mine şi restul “out side”-erilor. Ferdi, la barul local, turna pe gât o licoare magică ce urma să-i dea puteri supranaturale în luarea unor decizii fundamentale legate de viaţa lui. Cătălin, întreg la minte, tocmai îşi făcea apariţia. După un salut şi două-trei înjurături scurte, Ferdi a început să-l alerge pe Cătălin prin tot satul. Probabil cu intenţia de a-l mângâia pe creştet. Împleticindu-se ca un balerin în comă, Ferdi nu a reuşit să evite un semn de circulaţie dintr-o zonă slab lumiată şi l-a îmbrăţişat cu toată dragostea. Înduioşat de mişcare, Cătălin s-a întors să vadă ce s-a întâmplat, moment în care Ferdi reuşeşte, dintr-o mişcare, să ia un băţ de pe jos şi să arunce cu el spre Cătălin. Speriat, acesta se adăposteşte la Romeo în curte. Timp de o oră, am auzit un singur schimb de replici:
“Hai ieşi afară, să stăm de vorbă!”
“Da’ vino tu încoace, dacă eşti jmecher!”
Şi, câteodată, un “Bă, dacă vă omorâţi la mine în curte, vă ia mama dreacu’!”
Într-un final, spiritele s-au calmat, cei doi s-au îmbrăţişat, iar Cătălin i-a promis lui Ferdi că se dă la o parte din calea fericirii lor. L-a asigurat că a stat preţ de doar 5 cutii de prezervative… O nimica toată, la care renunţă de dragul prieteniei dintre ei. Că aşa fac prietenii…
Mâine trebuie să fiu mult prea matinal, aşa că bălăria asta va urma cu cel de-al doilea moment, în care aflăm cât de bine poate manevra Ferdi un cuţit când e beat. Văd că începe să-mi devină un obicei…
A zis-o prea bine Kat aici. Are dreptate. Blogul ăsta are alt drum faţă de celălalt, aşa că, zic eu, are nevoie de mai multă atenţie. Nu ştiu dacă se vede, dar vă zic eu că primeşte. Acuma, recunosc, sunt ditamai tuta şi ador să lenevesc - acesta-i şi motivul pentru care apar posturi aici o dată la 10 ani. Însă direcţia în care se îndreaptă e cea pe care i-am dorit-o. Ok, dacă tot m-am urnit…
Moment 2
Într-o seară, la vreo două luni după primul moment, gaşca băieţilor care ştiu ce înseamnă greutăţile vieţii era adunată în faţa magazinului Zidarului. Tocmai plecam de la Romeo când am fost invitaţi să ciocnim o bere în cinstea unuia dintre ei, care, în acel moment, era mult prea îndoctrinat de bere ca să nu considere orice trecător unul din cei mai buni prieteni ai săi. Pentru că oricum nu aveam ce face, am zis să facem şi noi parte, pentru 10-15 minute, din decorul trist descris în primele rânduri.
Deja se înnoptase, însă. Singurul bec sortit să lumineze o porţiune restrânsă din stradă pâlpâia nervos, parcă iritat de ţânţarii ce-i dădeau târcoale. În frustrarea sa, arunca o lumină gălbuie, plăpândă, şi asupra magazinului în faţa căruia eram adunaţi. Hohote stridente spărgeau liniştea pustietăţii. Chemat parcă de ele, apăru Cătălin. Prieten bun cu Ferdi la acel moment, desigur. N-am ajuns la jumătatea celei de-a doua sticle ce-o-ncepusem, că nou-venitul o terminase deja pe-a treia. De Ferdi nu mai zic. Plutea. În ideea de a impresiona publicul, Ferdi scoate un briceag destul de bine lucrat şi începe cîteva poveşti despre cât de bine l-a mânuit el în câteva situaţii primejdioase prin Ferentari. Nu termina, însă, niciuna. Începea cu “Bă, erau ăia… şi eu l-am scos.” şi se oprea.
Simţindu-şi ameninţat skillul de “jmekerie”, Cătălin solicită briceagul pentru a face o demonstraţie convingătoare a talentului său în mânuitul obiectelor contondente. Ferdi refuză, Cătălin prinde briceagul de lamă, cu partea ascuţită îndreptată spre el, Ferdi îl trage uşor către el, Cătălin insistă cu un “Dă, bă, şi mie, că nu mori”, Ferdi strâmbă botul, apropiind briceagul de el, Cătălin nu-i dă drumul şi-l trage spre el în acelaşi timp în care Ferdi îl eliberează ofuscat, acompaniat de un “Na, băga-ţi-l-ai în…”. Pentru o secundă, toţi am rămas de piatră. Cătălin era la pământ, briceagul pe lângă el, gaura de la briceag în el. Nu se mai ştie cine a chemat salvarea. Ce se mai ştie, însă, sunt:
Ferdi deja bocea şi-şi blestema vezica
Cătălin plângea după mă-sa
Vreo doi indivizi habar n-aveau ce se întâmplă şi jucau în continuare table
salvarea a venit în 10 minute
Cătălin a fost doar înţepat, însă i-a curs destul sânge cât să declare că l-a văzut pe Iisus
eu nu mi-am terminat berea
Ferdi a plătit o amendă şi spitalizarea lui Cătălin. Sunt la fel de buni prieteni şi în ziua de azi. Mihaela şi-a găsit un al treilea gagic, între timp, cu care să bănănăie pe la facultate. Asta nu înseamnă că nu mai e cu Ferdi. Şi cu Cătălin. Înseamnă că e un bun manager, care ştie cum să facă un super planing şi cum şi unde să aloce resurse. Eu încă habar n-am cine a fost sărbătoritul în acea seară.