luni, 6 mai 2019

Transcutol pe stomacul gol

Greenleaffy va saluta. Va provoaca rasul titlul postarii acesteia? V-am socat? Iertare, n-am vrut. Voi scrie in cateva cuvinte despre pricina mea de iritare din ultimele dimineti. Inca lupt cu resemnarea vizand ora obligatorie de masa, cam cu 30-60 minute inainte de propria  mea nevoie de alimentare, in decalaj flagrant cu nevoia viitorului meu tata-socru, un traditionalist in ce priveste masa in familie. Cum,  necum, cu picioarele tarsaite si pofta de mancare, mai mult fara, la 8.30 fix, ma indrept catre bucatarie. Primul lucru pe care il fac aici, inainte chiar de-a inchide usa in urma mea: aprind radioul. Nu ascult niciodata altceva acasa, decat Radio Romania Actualitati, deoarece. Asezata, in cele din urma pe scaun, la masa, incep sa mananc. Variat. Gustos. Gust in care, cucoanele din reclamele difuzate extrem de neoportun de acest post, la ora mesei, constipate, sau care urineaza fie prea mult, fie deloc, fie au infectii, se cam… Eu si Marian ne privim jenati, sau radem pe sub nas, cand suntem mai bine dispusi, dar in general, ne scarbim mult de reclamele care promoveaza produse anti-constipatie, de exemplu. Din care compozitie, suntem informati, face parte (noutate! minunea descoperirilor stiintifice!): transcutolul. Cred ca voi alege sa ascult un cd cat timp mananc. Sau nu. Tot vreau eu sa slabesc: de sila, ori mananc mai putin, ori vars ce mananc. Acum, va las. Pofta buna. (Stingeti radioul.)

Doamna si acadelele

 Buna ziua, oare ce faceti voi acum, fix acum? Daca asteptati musafiri sau plecati in vizita diseara, banuiesc eu ce va preocupa. Pentru mine una, Revelionul nu inseamna nimic mai mult decat schimbarea datei din calendar.  Sarbatorile religioase doar, au importanta pentru mine, celelalte, nu ma emotioneaza nici un pic. Maine, voi celebra onomastica tatalui meu, Vasile, sarbatorind bucuria ca traieste si ca nu a incetat o clipa sa fie tatal meu bun, dintotdeauna. Eu pot sa vorbesc Apropo de oameni buni (si de Revelion, poftim), Marian al meu, langa care, si cu care trec impreuna peste al treilea nostru an, este si el un barbat bun.  Cand vorbesc cu cate o prietena la telefon, cateodata, deduc ca nu poate vorbi deschis cum ar vrea, avand alaturi pe sotul ei. Azi, am avut neplacuta surpriza, sa fiu si eu intrebata: “Nu poti sa vorbesti (liber)?” Eu pot sa vorbesc. De fapt, extrem de rar vorbesc la telefon, cand sunt acasa, fara Marian alaturi de mine. Nu din alt motiv, dar stam mereu impreuna si suntem ca unul. Daca nu ma intreaba el, ii spun eu. Nu ne ascundem nimic, ba chiar ne spunem si din cele ne necesare, macar pentru a ne amuza. Ar fi o mare uraciune sa am si eu, in viata mea, aproape, un om de care sa ma tem, cum au atatea femei. Nu doresc asta nimanui. Sa fim iubite, doamnelor! Doamna si acadelele Am mai scris despre un castig pe care mi l-a adus acest sfarsit de an, care ma multumeste mult: a disparut, singura, nevoia mea de-a compensa prin mestecare de dulciuri si diverse tipuri de snacks-uri, neplacerile durerilor, deznadejdile. Am zis “singura”, dar stiu eu ca am fost Ajutata, intru binele meu. Stiti cum s-a intamplat minunea? Am simtit ca am crescut. Nu stiu daca puteti intelege: am probat o rochie care mi-a revelat sobrietatea si maturitatea adevaratei mele varste,  ca niciodata. Am intrat in cabina de proba ca femeie slaba si rasfatata, am probat o rochie, si am iesit lasand dependenta de false substitute ale fericirii, in acel cub de rigips. Am intrat apoi in hipermarket dupa cateva fleacuri, si-am luat, pentru a pune inapoi pe raft, doua ciocolate diferite, aflate la promotie, si pentru care as fi folosit si un tichet prin care obtineam o reducere de 50%. Am facut aceasta din pura obisnuinta si m-am pomenit razand de bucurie: nu ma mai ispitea. Eu nu mai sunt o fetita prostita si dominata de durere. Sunt o doamna de 38 de ani, care se marita in cateva luni. Si, peste toate, eu vorbesc, prin rugaciuni, cu Dumnezeu: nu vreau sa fac aceasta cu gandul la acadele, ca o copil a. Voi posta acum o reteta a unei prajituri americane cu unt, smantana, nuca si scortisoara, foarte buna. Pana la un nou articol, in 2014, petreceti cu bucurie! La multi ani!

Afla de aici ce servicii ofera Casa Funerara Luca in sectorul 4

Momentul in care pierdem o persoana apropiata si draga poate deveni cel mai tragic din viata noastra. In acel moment vom ajunge sa fim bulve...