vineri, 14 februarie 2020

E toamna la mine…

Azi am o acuta senzatie de toamna. Este deja august. Si ploua. Parca ieri tineam in pumn primele cirese de anul asta. Parca ieri ma miram ca uite au aparut pepenii!. Tot ieri parca am vazut intiia o tiganca vinzind porumb fiert dintr-un lighean la un colt de strada cu Republicii. De dimineata tot ploua, marunt. Nu e ploaia aia furioasa de vara. Ploua a toamna. E frig… E limpede, cred, ca de azi pentru mine e toamna. Chestia asta nu-mi va iesi din simturi chiar daca va veni iar arsita. E prea devreme? Voi privi de acum, in fiecare zi, spre Timpa urmarind inadins cum verdele devine galbui si roscat. Am sa surprind din fereastra cum copacii o sa ma lase tot mai mult sa vad trecatorii, umbrelele de ploaie. Ador toamna, e cea mai frumoasa, dar parca nu a venit asa cum o stiam, blind, tiptil… Sau poate doar ziua asta, goala, dintr-un sir, e de vina, nu o fi cea mai potrivita pentru intilnirea cu toamna. Deocamdata, nu mai pot intelege lucrurile in alte culori. Toamna. Cred ca se va revansa ea cumva. Macar cu o gutuie mai altfel, macar cu o lumina ca mierea, molatica, macar cu o frunza perfecta… Macar cu permisiunea regretului, dorului teribil de… vara! Azi a murit Tatiana Stepa… Ploua a toamna. About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related